Unde am disparut? De ce nu am mai postat? Am un singur raspuns: hernie de disc!

Da , ati inteles bine . Am 32 de ani si fix 19 zile de cand m-am externat , 20 de cand m-am operat.

Cum am ajuns in situatia asta? Am ignorat toate simptomele , abia in ultimele saptamani cand abia mai mergeam am incercat sa fac ceva dar a fost prea tarziu…

Sunt cred ca un caz de ASA NU cand vine vorba de grija fata de propria persoana… am tot avut episoade de durere lombara in ultimii ani.. unele mai grele altele mai usoare ,tot timpul imi gaseam scuze … ba ca am ridicat ceva , ba ca am stat prea mult la laptop etc … Niciodata nu am luat in calcul vizita la medic. Asta si pentru ca detest spitalele, asta cu o operatia a fost a doua oara in 32 de ani cand merg la spital si stau acolo ,prima oara a fost cand m-am nascut… si desi banuiam ca am hernie de disc , refuzam sa confirm negru pe alb .. pe motiv ca daca nu da verdictul un medic, problema nu exista. Foarte matur din partea mea, nu? Acum ca ma gandesc imi vine sa imi dau 2 palme dar mna..

Cum s-a manifestat la mine durerea de am ajuns la spital ? (Bine cu 3 incercari de masaje si terapii esuate – exact cum nu inveti nimic tot anul si inainte de examen te apuci sa citesti intr-o noapte…)

M-am trezit intr-o zi iarasi cu dureri de spate , nimic nou sub soare… erau oricum recurente aceste dureri asa ca ce am putut sa fac decat sa stau cuminte si sa astept sa treaca. Mai o baie fierbinte , repaos .. lasa ca trece .. durerile s-au intesificat cu fiecare zi ce trecea , asa ca am luat ketonal, am inceput sa folosesc diclofenac unguent , supozitoare .. aveam zile cand imi era mai bine , aveam zile cand nu … Pana intr-o zi cand durerea a coborat pe picior ,mai precis de la genunchi in jos .

Orice as fi facut , ca ma aplecam , ca ma roteam ,ca ridicam ,orice dar absolut orice faceam ma durea ingrozitor gamba . O senzatie de arsura , mii de cutite , amorteala ,meniul complet . Cand am vazut eu asa …Hai sa merg la doctor totusi .

Merg frumos la ortopedie , medicul imi pune diagnosticul de lombosciatica stanga , imi da tratament 5 zile ,imi face si o injectie si imi recomanda sa fac un RMN.

Plec de la spital , o zi doua mi-a fost ok , apoi iar au inceput durerile de nu dormeam noaptea nici 2 ore … dar m-am dus la RMN ? Bineinteles ca nu , am inceput sa caut tot felul de alternative .

Prima, masajul Yumeiho … vazusem eu ca vindeca ,ajuta bla bla . Am plecat mai intepenita decat m-am dus … am mai stat cateva zile m-am dus la un centru unde se promoveaza un anumit tip de terapie si vazusem pe tik tok oameni intepeniti de spate care plecau pe picioarele lor dupa 50 de min de chinuiala pe masa de masaj. Pe langa faptul ca e scumpa o sedinta de masaj de genul ( 300 de ron)am dat peste un tip destul de tanar caruia i-am zis de diagnosticul pus de medic , indicatia de RMN si imi spune ca „medicii astia zic si ei dar nu e tot timpul asa” si se apuca sa imi maseze gamba . A masat-o de au gasit-o toti dracii.. m-am intors acasa cu vanatai .. dupa vreo 30 de min de masat in care nu am simtit nici o ameliorare vine si imi spune ca da are dreptate medicul si ca da am lombosciatica dar a trecut timpul sedintei ca daca se prindea mai demult nu mai aveam nevoie de o a doua sedinta . Veniti data viitoare .Am mai fost? Bineinteles ca nu !

A treia oara am incercat un chiropractor . Singurul care la final de sedinta imi spune ca a ocolit zona lombara pentru ca el crede ca e vorba de o hernie si ca mai lucram data viitoare (adica peste vreo 5 zile ) timp in care eu nu am mai putut indura durerile si am ajuns la spital.

Prima data am ajuns la RMN , abia am ajuns , abia am rezistat in aparatul ala 25 de minute pentru ca eu nu puteam sa stau pe spate .. Am fost la Biomed Scan din Policlinica Titan unde am gasit niste super oameni . Tipul de la receptie super de treaba , a venit sa vada daca sunt bine in timp ce efectuam RMN-ul . Doamna de mi-a efectuat RMN-ul la fel draguta , m-a ajutat si m-a incurajat tot timpul . Deci daca aveti nevoie mergeti acolo cu incredere . Plus ca eu am facut programare de pe o zi pe alta ,super rapid.

Am plecat cu rezultatul pe loc … se vedea cu ochiul liber ca am o hernie imensa.. si cu toate astea tot am sperat ca nu e de operatie . Ajung cu rezultatul RMN-ului la medicul ortoped , direct a zis ca e de operat mai ales ca durerea era de ceva timp pe gamba , aveam amortita partea stanga si primele 2 degete de la picior asa ca mi-a recomandat un neurochirurg bun pe care il stia dumnealui . Neurochirurg acelasi lucru mi-a zis ca trebuie operat . Acum … marea problema era ca acest neurochirurg lucreaza doar la stat mai precis la spitalul de urgenta Floreasca. De ce zic „problema mare”? Pentru ca mereu am zis ca orice problema as avea eu o sa merg la privat , ca la stat stiam eu din auzite ca e nenorocire . Ca pleci bolnav cu o boala si te intorci cu 5 . Ca mancarea e rea ,conditiile proaste etc etc .

Cu toate astea am preferat sa merg la stat la cineva recomandat de medicul ortoped decat sa stau si sa ma iau dupa recenzii , sa mai intarzii si sa risc ca nervul meu sa nu se mai recupereze …

Zis si facut . Am ajuns la Floreasca cu dureri crunte … nu am reusit sa ma tin pe picioare prea mult , a trebuit sa ma duca un brancardier cu scaunul cu rotile sa imi faca internarea … Apoi am ajuns intr-o rezerva de 3 persoane . Cu aer conditionat , TV , Frigider si baie proprie cu dus plus o chiuveta in rezerva . Asternuturi curate , mancare de catering si am avut noroc si de 2 colege de suferinta de varsta apropiata cu a mea . Apoi mi-am dat seama din ce am auzit ca se tine cumva cont de chestia asta . Adica daca se poate ,personalul face tot posibilul ca saloanele sa fie cumva pe categorii de varsta .. batrani la batrani , tineri la tineri .

Asistentele sunt de nota 20 . Au fost foarte dragute si cu glumele la ele , mi-au facut sederea mai usoara si m-au mai facut sa uit de suparare . De durere ma faceau sa uit cu calmantele pe care mi le aduceau ori de cate ori le chemam apasand butonul de langa pat . Ca era zi , ca era noaptea la 4 mereu veneau si rezolvau problema. Infirmierele la fel , una singura mi s-a parut mai acra si asta pentru ca m-a luat cam tare dupa operatie ,ajung eu si acolo cu povestea … in rest, nu am cuvinte. Nu am crezut ca intr-un spital de stat exista asa conditii.. Apoi am aflat ca sectia de neurochirurgie de la Floreasca este cea mai dotata si cea mai noua dintre toate spitalele din Bucuresti .

Am stat 11 zile internata si asta nu din cauza ca a durat mult recuperarea ci pentru ca fiind spital de urgenta , tot timpul existau urgente mai mari decat problema mea… Parere personala , tind sa cred ca tine si de management problema asta dar ma rog…

11 zile aici nu au fost rele deloc . Dupa cum am mentionat deja ,am stat intr-un salon cu 3 paturi si baie proprie, aer conditionat , tv si frigider . Curatenie in fiecare zi , mancare de catering foarte buna dar ca la spital ,cu mai putina sare sau deloc… In schimb asteptarea asta m-a facut sa imi pierd rabdarea ..

Cum a fost operatia ? Mai simpla decat mi-am inchipuit eu . Dar mai bine explic tot procesul pentru ca am vazut pe net ca multa lume este interesata daca dureaza mult , daca doare , cum e cu anestezia etc .

Inainte de operatie de la ora 12 noaptea nu am mai avut voie sa mananc sau sa beau ceva pana a doua zi .. e foarte greu sa rezisti dar nu imposibil .

Obligatoriu dus inainte de operatie . Se insista si cu spalatul pe cap … treaba asta nu am inteles-o in cazul in care 1 operatia mea e la mijloc , 2 parul imi e curat … dar regulile sunt reguli.

Dupa vizita de dimineata in care medicul de garda impreuna cu alti medici vin si te vad , discuta cazul tau se decide daca intri in operatie sau nu ( treaba asta mai tine si de faptul daca ai mancat sau ai baut in ziua aia, daca ai apucat cumva sa mananci.. nu intri ).

De ce nu ai voie sa mananci sau sa bei cu atatea ore inainte ? Anestezia poate provoca greata sau varsaturi si in felul asta se evita complicatiile…

Dimineata , dupa vizita am aflat ca ma voi opera . La nici 30 de minute o infirmiera a venit cu acea camasa specifica in care trebuie sa te imbraci cand intri in sala de operatii.

Am avut voie sa pastrez lenjeria intima( chilotii).

Sala de operatii destul de mare , putin cam frig mi s-a parut , nu am vazut instrumente sau ceva , asa cum vezi prin filme. Eram eu pe o masa si inca o masa langa mine cu ceva perna mai rigida … mi-am dat seama ca pe masa de langa o sa ajung dupa ce adorm pentru ca operatia mea are loc la coloana deci trebuie sa stau cu „fundul in sus” :)).

Mi s-a cerut sa dezbrac camasa ,practic am purtat-o maxim 3 minute ca atat a durat sa ajung din salon in sala de operatie . M-au invelit cu ceva subtire , parea ca e un cerceaf dar mai rigid asa .. si mi-au pus o boneta pe cap (cum e cea pentru dus dar dintr-un material subtire ) ca sa imi tina parul .

Anestezistul a inceput sa imi lipeasca niste chestii de piept , seamana cu cele de la ekg , ceva sa monitorizeze inima probabil . O manseta pentru tensiune pe mana stanga . Aveam o branula dar mi s-a mai pus una .

Mi s-a pus o masca de oxigen pe fata si mi s-a cerut sa inspir de cateva ori . Apoi o asistenta mi-a spus ca imi da ceva sa ma relaxez . Eu eram ceva de genul ” super ma relaxez ca si asa e prima mea anestezie generala si mor de frica .

Dupa ce mi-a injectat „substanta pentru anxietate” asteptam sa vina relaxarea .. si de fapt a venit somnul . Efectiv mi s-a rupt filmul .

Mentionez ca pana sa adorm toata lumea din sala a fost foarte ok . Au vorbit , au glumit cu mine . M-au intrebat de varsta , greutate , stare civila … chestii din astea care sa iti mai ia gandul de la ce urmeaza . Mi-au zambit .Chiar interesanta si placuta experienta , repet la un spital de stat.

Cum se simte somnul din anestezie ? Pai nu prea se simte , ca nu e somn sau cel putin eu nu l-am perceput asa . S-a simtit ca si cand as fi clipit si m-am trezit operata… Nu vise , nu am simtit sau auzit absolut nimic …Pentru ca sunt cazuri (putine) in care oamenii aud si simt ce se intampla ( pentru mai multe detalii vedeti filmul Awake cu Jessica Alba :)) )

M-am trezit cand m-a strigat medicul anestezist pe nume si m-a atins usor pe umar . Primul lucru simtit ? Usturime in zona operata . M-a pus sa imi misc picioarele , chestie de care si eu eram curioasa :)) ,bineinteles ca le-am miscat . Si la scurt timp am ajuns in salon inapoi de unde am plecat . Operatia a durat in jur de 2 ore ( asta a fost primul lucru pe care l-am intrebat dupa ce m-am trezit ).

Ajunsa in salon cu medicul anestezist si cu un brancardier , m-au asezat pe pat si m-au lasat sa imi revin cam vreo 2 ore . Dupa cele 2 ore , 2 infirmiere au venit sa ma stearga pe spate de betadina si apoi sa ma imbrace in pijamelele mele . Apoi a trebuit sa ma ridic si sa merg .

Senzatia de arsura si de durere disparuse , ramasese doar ceva amorteala pe la degetele de la picioare. Nu stiu cat m-a durut mersul asta… mai mult mi-a fost frica . Durere , usturime simteam cand incercam sa ma ridic din pat sau sa ma intorc , de aplecat nici nu se punea problema..

Apoi toata ziua am avut voie sa mananc doar banane si iaurt .

A doua zi a venit si mult asteptata veste , pot pleca acasa . Mi s-a spus ca operatia a fost ok . Ca la cum a fost hernia mea si tinand cont de varsta , riscul de recidiva este foarte mic . Dar trebuie sa fiu foarte atenta in prima luna la urmatoarele lucruri . Nu trebuie sa ridic lucruri mai grele de 2 kg ,nu am voie sa ma aplec sau sa ma rasucesc si nici nu am voie sa conduc .

Prima saptamana a fost mai grea .. ma durea ,jena cand ma ridicam din pat . Imi era greu sa ma las pe genunchi ca sa iau ceva de jos pentru ca nu ma puteam apleca , am stat mai mult in pat . Din a doua saptamana deja vedem cum de la zi la zi sunt mai bine . Astazi pot spune ca ma simt excelent , amorteala de pe picior aproape ca a disparut, o mai simt doar uneori si foarte ,foarte putin la degetul mare de la piciorul stang .

Incizia nu are mai mult de 3 cm si s-a vindecat extraordinar de frumos . Nu cred ca raman cu vreun semn sau daca ramane ceva va fi insesizabil. Nu am avut fire de scos ,dren sau alte lucruri de genul acesta .

Imi aduc aminte si acum ca domnul doctor mi-a spus ca dupa 6 luni pot urca pe munte , atunci cand l-am intrebat daca viata mea va fi normala sau voi avea dureri si nu voi mai putea face nimic din ceea ce faceam si chiar cred asta la cat de bine ma simt la 3 saptamani dupa operatie .

Tin sa mentionez ca mai am inca 11 pastile de Thiossen de luat (in total am avut 30 ) si am avut si 10 pastile de Aclexa.

Recomandarile doctorului au fost sa fiu precauta in ceea ce priveste sporturile care pun presiune pe coloana cum ar fi : tenisul , baschetul , chiar si alergatul . Asta in primele 6 luni . Iar in timp daca se poate sa le evit sau sa le practic rar .

Mi-a recomandat mersul lejer sau mai grabit ,inotul ,mersul pe bicicleta . Si orice alta activitate care protejeaza coloana dar intareste musculatura lombara . Pentru ca de aici a si pornit problema , de la o musculatura lombara slaba , poate chiar atrofiata la cat de sendentara sunt eu … mi-a mai spus de asemenea ca si genetica joaca un rol foarte important in toata problema asta .

Am citit tot felul de cazuri pe internet , cazuri care m-au speriat si pe mine . Ca e grea operatia , ca nu te mai recuperezi , ca toata viata ai probleme si cate si mai cate .

Din experienta mea pot sa va spun ca povestea mea nu a semanat cu nimic din ceea ce am gasit pe Google . Ba chiar recomand sa va operati cand amorteala sau slabiciunea coboara pe picior . Pentru ca daca incercati sa suportati durerea prea mult , daca incercati tot felul de alternative atunci cand vi se spune ca e de operat nu faceti decat sa va omorati incet nervul… nervii se refac dar se refac mai greu in unele cazuri deloc …

Bineinteles ca daca hernia nu este de operat nici un medic nu o sa va recomande asta .

Concluzia RMN-ului meu a fost urmatoarea :

In cazul in care mai aveti intrebari , nelamuriri ,curiozitati sau ati trecut deja prin genul asta de experienta va rog sa imi scrieti in comentarii . 🙂